Ziua mea
5 octombrie 2007 Astazi este ziua mea 
am facut 24 de ani. La ora 00:00 mi s-a cantat la multi ani si am primit ceva mesaje cu urari de bine. Toata ziua de ieri am vegetat…pe seara m-am dus la dans si parca mi-a revenit pofta de viata… astept sa plec spre casa, ca sa petrec toata ziua…. imi trec atat de multe ganduri prin cap… dar sunt intime.
am facut 24 de ani. La ora 00:00 mi s-a cantat la multi ani si am primit ceva mesaje cu urari de bine. Toata ziua de ieri am vegetat…pe seara m-am dus la dans si parca mi-a revenit pofta de viata… astept sa plec spre casa, ca sa petrec toata ziua…. imi trec atat de multe ganduri prin cap… dar sunt intime. M-am gandit ce am realizat in ultimul an din viata mea… dar nu o sa detaliez aici. Stiu foarte bine ce imi doresc sa fac in anul ce urmeaza si am decis sa deschid noul an printr-o petrecere pe cinste. Poate va aparea primul meu roman, sau prima afacere proprie… o sa imi termin masterul si poate nu ma voi mai declara la statut single si nelinistit. Ramane de vazut… pana una alta sa fim cu totii sanmatosi si sa ne bucuram din plin de fiecare zi din viata alaturi de cei dragi.
Daniel
_uacct = “UA-2610046-2″;
urchinTracker();
Pofta vine……
26 septembrie 2007 Pofta vine…. DANSAND. Dupa o lunga perioada de timp in care nu am mai simtit gustul mancarii, nu am mai gasit satisfactie in lucrurile si in activitatile ce deja au devenit rutine (activitati ce alta data ma faceau sa simt ca traiesc)…dupa o lunga perioada de timp in care am zacut amortit in cotidian, asteptand sa mai treaca o zi…
mi-a revenit pofta de viata . Sunt entuziasmat…. DANSEZ.
In metrou ma surprind cum incerc sa tin ritmul de samba … pe strada simt cum incerc sa pasesc in ritm de salsa… la birou, ma trezesc batand pasul in ritm de rumba .
Toata lumea zice: "Mergi inainte, vezi-ti de viata!"
Eu am ales "SA DANSEZ…vreau sa gasesc ritmul vietii si sa dansez pe el. Sa mergi este plictisitor, cel putin asa a devenit pentru mine."
Unde alergam?
25 septembrie 2007 Unde alergam zi de zi? Incotro? Cel mai mult se alearga in Bucuresti. De departe aici in capitala..in fiecare dimineata participi, fie ca vrei, fie ca nu, la o cursa nebuna. Intrebarea mea este: INCOTRO?
Cu cat este mai plin metroul, cu atat cursa devine mai apriga. Ne dam ghionturi, ne impingem, citim LIBERTATEA, aproape ca apucam sa adormim in metrou … dar in momentul in care ne apropiem de statie, de indata ce se deschid usile… sunt pregatiti de cursa..nu conteaza incotro ne indreptam, important este sa ajungem primii. Primii care coboara sau urca din metrou, primii care urca scarile, primii care prind loc pe scarile rulante, primii care ies de la metrou..primii care ajung la birou.
Si culmea.. o data ajunsi la birou….. NE PLICTISIM! Dar nimic nu mai conteaza..caci am ajuns primii. Oare aceeasi cursa nebuna se desfasoara in fiecare zi si in alte metropole din lume? A devenit acest lucru o boala metropolitana sau e doar o boala mioritica?
_uacct = “UA-2610046-2″;
urchinTracker();
Poveste de REVELION (continuare)
21 septembrie 2007Pana acum cateva zile imi placea sa cred ca sunt matur. Imi ziceam ca daca stiu sa castig ceva banuti, sa imi platesc singur facturile si sa nu cer bani de prezervative mamei…. Ca tatii au plecat cu treaba lor dupa cum v-am mai zis… inseamna ca sunt matur. Credeam ca daca am propriile mele decizii dau dovada de maturitate.
Mai era o vorba care ii caracteriza pe oamenii mature … adik pe mine… un om matur este responsabil pentru orice actiune si decizie de-a lui. Credeam ca o indeplinesc si pe-asta. Mi-am dat seama ca de fapt maturitate inseamna sa te gandesti ca desi iti vei asuma responsabilitatea faptelor tale vei putea sa ii ranesti si sa dezamagesti tocmai pe cei care merita a fi rasplatiti.. pe cei care te iubesc cel mai mult si care poate te-au pus pe un piedestal.. nu te bucura ca au facut asta ca doare al dracului de tare sa dai cu fundul de pamant de la o asa inaltime…. Care afli ca era nemeritata…. Iar prietenii sunt ca sa iti spuna ca ai gresit dupa ce ai dat puternic de tot cu bata in balta… asta trebuie sa fac prietenii.. ca si politistii … sa constate si sa atentioneze.
Ai vazut dar n-ai avut… ai sa ai dar n-o sa vezi… cineva spunea ca ar fi vorba de sicriu…. Dar gandul ma duce catre iubire…. E atat de usor sa vezi ce se intampla la altii si atat de dificil sa iti dai seama ce ti se intampla tie. Tind sa cred omul se descurca mai bine cu nefericirea decat cu fericirea… poate pentru ca ne place drumul si nu rezultatul…. Poate ca ne condamnam la o o viata plina de cautari si incercari…. Si cand obosim sa cautam… ne imbatam cu apa rece cei mai multi dintre noi si ne alegem cu un partener de care rad toate cunostintele noastre care tot se mira cum de am ajuns impreuna.
Oare de ce este in stare un om care iubeste…. Pana unde ar fi dispus sa mearga? Asta a fost intrebarea care mi-a fost adresata zilele astea..
Uitandu-ma in spate la cele intamplate in acest an… imi spun ca anul viitor va fi extraordinar… nu stiu cat timp mai am si e clar ca pentru iubire trebuie sa merg pana in panzele albe… sa am grija de cei din jurul meu… sa incerc sa le fiu aproape. Sa incerc sa fac lucruri marete dar sa accord atentie in special lucrurilor simple… persoanelor. Cu siguranta anul ce urmeaza va fi mai bun pentru toti … nu ca anul 2006 nu a fost unul memorabil si frumos.
LA MULTI ANI!
Poveste de REVELION
20 septembrie 2007 Si uite asa pe furis a sosit si ultima zi din an. Anul lui 2006, un an plin de intamplari… mai placute sau mai neplacute. Au trecut deja doua ore si vreo patruzeci de minute din aceasta ultima zi care va trece pe nesimtite. Si in ultimul ceas incerc sa imi amintesc ce mi s-a intamplat in acest an si sa fac un bilant.
A fost sau nu a fost un an bun …. Aceasta este intrebarea pe care fara sa vrem ne-o adresam desi deja cunoastem raspunsul… dar cu totii speram ca anul ce va veni va fi unul cu mult mai bun decat cel ce va trece in cateva ore… cu totii o data cu venirea noului an ne place sa credem ca vom avea o noua sansa, un nou inceput… tot raul va ramane in urma impreuna cu anul ce va trece… sau a trecut deja… dezamagirile si neimplinirile vor fi date uitarii si putem spera ca se va intampla o minune.. vom castiga la loto… sau vom fi avansati… ne vom lua si noi limuzina ca lui GIGI si nevasta ca a lui IRI… ce mai … vom intra in lumea buna si vom fi fericiti… ne vom realiza pe plan profesional si vom lasa balivernele deoparte si iubirile siropoase care nici macar nu se mai poarta… PANA SI RELATIILE AU AJUNS UN BUN DE CONSUM.
Si daca e sa urasc ceva … atunci sa fie ceva firesc.. si anume DESPARTIRILE care sunt la fel de normale ca si moartea insasi. Vin inevitabil… si daca nu vin are grija moartea sa apara.
Au mai zburat zece minute din viata… stau si butonez.. parka nici nu mai stiu sa scriu de pix… stiu doar sa tastez… parka asta e scrisul meu de cand am invatat primele semne la gradinita.
Si poate ca este timpul sa facem un bilant al acestui an.. sa ne reamintim momente marcante din acest an … sa vedem unde am gresit si mai ales unde mai puteam sa gresim… daca ne-a ratat cumva vreo ocazie sa dezamagim si sa dam cu bata in balta.
Anul a inceput fulgerator cu o sesiune demna de ultimul an de facultate… sesiune de iarna grea si plicticoasa… dar in acelasi timp sesiune ce a declansat ceva melancolie… urma inca un ciclu din viata sa se incheie… hmmm… dar sa nu ne grabim.. doar mai avem in fata un semestru intreg.
Si vine si ziua de 13 frebruarie cand primesc un SMS in care mi se cereau bani… bani pentru inmormantare. Inmormantarea celui ce il numeam tatal meu natural. O Experienta stranie ce mi-a dat fiori si m-a facut sa mi se zbarleasca tot parul de pe mine…. Asa am fost printre cei ce au acelasi sange cu mine… pentru mine niste necunoscuti dar cu trasaturi asemanatoare care m-au facut sa simt bataile inimii diferit… apoi ziua mamei mele la brat cu ziua indragostitilor… furlgerator trecu si luna lui februarie …. Ca imediat s-au ivit si primii ghiocei, se simtea aerul de primavara…. Dar doar in piata unde se vindeau ghiocei de import… la mal de mare era inca iarna in martie.
Inceputul lui martie m-a gasit intr-o camera de hotel cu vedere la marea inghetata impreuna cu cea pe care o alintam sotzioara mea… o alintam am spus bine… dar totul la vremea lui .. sa nu ne grabim ca mai e pana sa se termine si anul asta. In momentul ala parea ca am parte de una calda una rece.
Pastele si-a urmat traditia lui de patru ani incoace… bucurie, familie, dragoste si eu. Eu intre oameni ce ma invaluiau cu dragoste, iubire si ganduri nobile. Ale lor… nu ale mele. La mine ramasesera intentiile de la inceputul anului care erau bune. A urmat prima despartire …. Insotita de indiferenta, jocuri de indiferenta ce s-au transformat in afectiune puternica, iubire fara limite si o relatie mai puternica ca niciodata cu sentimente mai adevarate ca niciodata. Despartirea de iubire a fost insotita de despartirea de facultate si colegi.. acei cativa care I-am cunoscut in sesiunile de restante si care mi se adresau respectuos “Dl Director”. Nopti nedormite de emotii ca urma licenta…. Unul din pragurile cele mai importante din viata, un pas catre maturitate….noptile nedormite se datorau jocului de carti – asa zis-ul …. Invatat in grup sau cum se poarta la training-uri – team building. Am trecut formidabil si peste aceasta proba de foc si am mai facut un pas pe drumul lung catre maturizare.
Chiar ma gandeam ce as mai avea de facut… sa imi fac casa, sa ma casatoresc si sa cresc un copil de care aveam sa aflu tocmai prin octombrie de ziua mea…. Dar pana atunci avem de strabatut o vara intreaga.
Inevitabil a mai aparaut o despartire… asa imi place sa spun …. De data asta de cel pe care il considerasem tatal meu, cel care ma crescuse si care ma iubise ani de-a randul…. Mi-a fost un model, un model important din viata mea ani la randul… insa tot el mi-a aratat cat de usor este sa iti pierzi statutul de barbat, de om. Un suflet chinuit, plin de remuscari…. 37 de primaveri… atat. Asta m-a cam pus pe ganduri… imi placea sa imi zic ca sunt tanar… si mai am atata timp.. de fapt cam asta facem toti … suntem tineri.. de ce sa ne grabim cand mai avem atata timp.. Atata timp?? Cat a mai ramas oare… o zi, doua.. 1 an, doi?? Sau vom apuca sa ne sarbatorim centenarul?? Din pacate dupa intamplarea asta doar mi-am pus aceste intrebari si atat… de-abia pe final de an mi-am dat seama ca nu trebuie sa pierd nici o clipa… in fiecare clipa trebuie.. sau mai bine zis imi doresc sa… dar nu am sa va zic ce imi doresc eu acum..
In toi de vara am parasit marea si m-am indreptat catre munte… prieteni, timp liber, iubire…. Si sefi enervati ca angajatul lor nu munceste o zi… s-a intamplat atat de repede incat se pare ca au ramas doar pozele…. Val vartej am ajuns din nou la preaiubita noastra mare… cu chef de munca, ambitii mari si cuvinte de negociere… iubita ramasese la munte… ma simteam ca un burlac modern… pe dracu. Ziua in care aveam sa ma revad cu cea pe care mi-o doream alaturi dar stateam la distanta de ea… era se pare si ziua cea mare … ziua de negocieri pentru care ma pregatisem trup si suflet… am obtinut ce doream si a urmat inca o despartire. Toate despartirile sunt dureroase dar se pare ca aceasta nu m-a durut deloc… asta pentru ca eram pierdut … nu stiu exact unde ma pierdusem dar se pare ca la mine nu ajunsese vestea desi multi ar jura ca am auzit-o cu propriile mele urechi. A fost ca un vartej … dar se pare ca cele care nu dor sunt cele mai dureroase si chinuitoare.. la un moment dat incercam sa imi dau seama ce dorinte imi pusesem la final de an … oare am zis cumva ca imi doresc sa stiu cum este sa dezamagesti pe toata lumea.. nu stiu daca mi-am dorit asta dar se pare ca am obtinut. Am un noroc fantastic… obtin chiar daca nu imi doresc. Reprosuri, nebunii, indiferenta, spionaj… acum imi era bine, acum eram la pamant… pana mi-am dat seama ca nu are rost sa ma mint ca imi merge bine si ca sunt fericit.. ca fac fata cand eu nu faceam nici spate… Mincinos iscusit din fire … de era sa ma mint si pe mine insumi ca imi este bine.
Au urmat o serie de intalniri… stiti vorba aia: orice sfarsit inseamna un inceput…. Inceputuri ce se terminau brusc. Ajungi sa iti dai seama ce iti doresti cand nu mai ai se pare… suna nasol.. dar la dracu trebuie sa recunosc ca este adevarata vorba.. nu spun insa ca vei sti si sa pretuiesti intr-adevar din nou ceva ce nu mai ai.
…..POVESTEA CONTINUA…….
_uacct = “UA-2610046-2″;
urchinTracker();
DIVERSITATE
18 septembrie 2007 Diversitatea este buna. Sa multumim creatorului pentru ca exista oameni PROSTI pe lumea asta, caci acestia ne fac sa scapam de complexe si sa ne simtim mai bine. Sa multumim pentru oamenii DESTEPTI caci ne ajuta societatea sa progreseze…
Sa multumim pentru faptul ca exista oameni URATI. Fara acestia oamenii FRUMOSI nu ar fi existat.
Sa multumim pentru existenta FEMEILOR, caci fara ele nu am fi existat noi BARBATII.
Sa multumim creatorului pentru existenta ANIMALELOR SALBATICE. Daca noi OAMENII nu am fi existat, nu ar mai fi existat ANIMALE DOMESTICE.
Sa multumim pentru COPACI, caci fara ei nu am exista noi OAMENII.
Sa multumim ca exista FOCUL, caci fara el mancarea nu ar fi avut acelas gust, iar pompierii ar fi fost someri .
Sa multumim ca exista APA, caci fara ea am fi fost vesnic insetati.
DIVERSITATEA ESTE BUNA.
EMBRACE DIVERSITY.
_uacct=”UA-xxxx-x”;
urchinTracker();